Vocală posterioară
În fonetică, o vocală posterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție retrasă, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
În limba română există două vocale posterioare, anume vocalele din cuvîntul frumos [fru'.mo̞s]:
Vocale Vezi și AFI, consoane. | Modificare | |||||
Deschidere | Anterioritate | |||||
---|---|---|---|---|---|---|
Anterioare | Semiant. | Centrale | Semipost. | Posterioare | ||
Închise |
| |||||
Cvasiînchise | ||||||
Semiînchise | ||||||
Mijlocii | ||||||
Semideschise | ||||||
Cvasideschise | ||||||
Deschise | ||||||
Legendă: | ||||||
■ Celulele galbene corespund vocalelor din limba română. ■ Celulele crem indică vocale folosite rar în limba română. ■ Celulele gri corespund unor vocale rare, fără simbol fonetic. În perechile de vocale, în stânga figurează varianta nerotunjită, iar în dreapta cea rotunjită. |